прорыча́ть
to grumble, to growl, to snarl (to make a low growling or rumbling animal noise)
Verb | perfective | intransitive
| Infinitive | прорыча́ть |
|---|---|
| Future, я | прорычу́ |
| Future, ты | прорычи́шь |
| Future, он, она, оно | прорычи́т |
| Future, мы | прорычи́м |
| Future, вы | прорычи́те |
| Future, они | прорыча́т |
| Past masculine | прорыча́л |
| Past feminine | прорыча́ла |
| Past neuter | прорыча́ло |
| Past plural | прорыча́ли |
| Imperative singular | прорычи́ |
| Imperative plural | прорычи́те |
Imperfective: рыча́ть