призна́ть
to recognize (to acknowledge the existence or legality of something)
Verb | perfective | transitive
| Infinitive | призна́ть |
|---|---|
| Future, я | призна́ю |
| Future, ты | призна́ешь |
| Future, он, она, оно | призна́ет |
| Future, мы | призна́ем |
| Future, вы | призна́ете |
| Future, они | призна́ют |
| Past masculine | призна́л |
| Past feminine | призна́ла |
| Past neuter | призна́ло |
| Past plural | призна́ли |
| Imperative singular | призна́й |
| Imperative plural | призна́йте |
Imperfective: признава́ть