у́м
mind
Noun | masculine | inanimate
| Nominative singular | у́м |
|---|---|
| Nominative plural | умы́ |
| Genitive singular | ума́ |
| Genitive plural | умо́в |
| Dative singular | уму́ |
| Dative plural | ума́м |
| Accusative singular | у́м |
| Accusative plural | умы́ |
| Instrumental singular | умо́м |
| Instrumental plural | ума́ми |
| Prepositional singular | уме́ |
| Prepositional plural | ума́х |
Examples
- прийти́ на ум — to occur, to cross one's mind
- своди́ть/свести́ с ума́ — to drive crazy