триу́мф
triumph (conclusive success; victory; conquest)
Noun | masculine | inanimate
| Nominative singular | триу́мф |
|---|---|
| Nominative plural | триу́мфы |
| Genitive singular | триу́мфа |
| Genitive plural | триу́мфов |
| Dative singular | триу́мфу |
| Dative plural | триу́мфам |
| Accusative singular | триу́мф |
| Accusative plural | триу́мфы |
| Instrumental singular | триу́мфом |
| Instrumental plural | триу́мфами |
| Prepositional singular | триу́мфе |
| Prepositional plural | триу́мфах |