отбы́ть
to depart (from or for)
Verb | perfective | transitive
| Infinitive | отбы́ть |
|---|---|
| Future, я | отбу́ду |
| Future, ты | отбу́дешь |
| Future, он, она, оно | отбу́дет |
| Future, мы | отбу́дем |
| Future, вы | отбу́дете |
| Future, они | отбу́дут |
| Past masculine | о́тбыл, отбы́л |
| Past feminine | отбыла́ |
| Past neuter | о́тбыло, отбы́ло |
| Past plural | о́тбыли, отбы́ли |
| Imperative singular | отбу́дь |
| Imperative plural | отбу́дьте |
Imperfective: отбыва́ть
Examples
- отбы́ть наказа́ние — to complete a sentence