одобре́ние
acceptance, approval (an agreeing to the action of another)
Noun | neuter | inanimate
| Nominative singular | одобре́ние |
|---|---|
| Nominative plural | одобре́ния |
| Genitive singular | одобре́ния |
| Genitive plural | одобре́ний |
| Dative singular | одобре́нию |
| Dative plural | одобре́ниям |
| Accusative singular | одобре́ние |
| Accusative plural | одобре́ния |
| Instrumental singular | одобре́нием |
| Instrumental plural | одобре́ниями |
| Prepositional singular | одобре́нии |
| Prepositional plural | одобре́ниях |