огорчи́ть
to upset, to distress, to grieve
Verb | perfective | transitive
| Infinitive | огорчи́ть |
|---|---|
| Future, я | огорчу́ |
| Future, ты | огорчи́шь |
| Future, он, она, оно | огорчи́т |
| Future, мы | огорчи́м |
| Future, вы | огорчи́те |
| Future, они | огорча́т |
| Past masculine | огорчи́л |
| Past feminine | огорчи́ла |
| Past neuter | огорчи́ло |
| Past plural | огорчи́ли |
| Imperative singular | огорчи́ |
| Imperative plural | огорчи́те |
Imperfective: огорча́ть