обы́чай
custom, usage (habit or accepted practice)
Noun | masculine | inanimate
| Nominative singular | обы́чай |
|---|---|
| Nominative plural | обы́чаи |
| Genitive singular | обы́чая |
| Genitive plural | обы́чаев |
| Dative singular | обы́чаю |
| Dative plural | обы́чаям |
| Accusative singular | обы́чай |
| Accusative plural | обы́чаи |
| Instrumental singular | обы́чаем |
| Instrumental plural | обы́чаями |
| Prepositional singular | обы́чае |
| Prepositional plural | обы́чаях |