инциде́нт
incident (event causing interruption or crisis)
Noun | masculine | inanimate
| Nominative singular | инциде́нт |
|---|---|
| Nominative plural | инциде́нты |
| Genitive singular | инциде́нта |
| Genitive plural | инциде́нтов |
| Dative singular | инциде́нту |
| Dative plural | инциде́нтам |
| Accusative singular | инциде́нт |
| Accusative plural | инциде́нты |
| Instrumental singular | инциде́нтом |
| Instrumental plural | инциде́нтами |
| Prepositional singular | инциде́нте |
| Prepositional plural | инциде́нтах |