зако́н
law
Noun | masculine | inanimate
| Nominative singular | зако́н |
|---|---|
| Nominative plural | зако́ны |
| Genitive singular | зако́на |
| Genitive plural | зако́нов |
| Dative singular | зако́ну |
| Dative plural | зако́нам |
| Accusative singular | зако́н |
| Accusative plural | зако́ны |
| Instrumental singular | зако́ном |
| Instrumental plural | зако́нами |
| Prepositional singular | зако́не |
| Prepositional plural | зако́нах |
Examples
- наруша́ть зако́н — to break the law