заверше́ние
completion (making complete; conclusion)
Noun | neuter | inanimate
| Nominative singular | заверше́ние |
|---|---|
| Nominative plural | заверше́ния |
| Genitive singular | заверше́ния |
| Genitive plural | заверше́ний |
| Dative singular | заверше́нию |
| Dative plural | заверше́ниям |
| Accusative singular | заверше́ние |
| Accusative plural | заверше́ния |
| Instrumental singular | заверше́нием |
| Instrumental plural | заверше́ниями |
| Prepositional singular | заверше́нии |
| Prepositional plural | заверше́ниях |